De ce suntem atrași de oameni care ne deranjează

În creşterea şi dezvoltarea noastră, ne întâlnim cu diferite situaţii mai mult sau mai puţin plăcute, din care câştigăm experienţă. Pentru a ne satisface nevoi precum acceptarea şi aprecierea societăţii, „găsim” anumite modalităţi de adaptare la cerintele celor din jur şi de evitare a suferinţei. Una dintre cele mai frecvente modalităţi de apărare întâlnite este politeţea.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, amabilitatea este principalul motiv care ne atrage spre oamenii pe care i-am putea considera deranjanţi. Mai mult decât atât, specialistul consideră că personalitatea umană cuprinde mult mai multe trăsături decât ne-am putea imagina, iar proiecţia este o formă prin care atribuim trăsăturile noastre negative altor persoane. De altfel, proiecţia a devenit un mijloc obişnuit de trai într-o societate din ce în ce mai numeroasă, mai complexă şi diversificată, şi este unul dintre cei mai frecvenţi factori generatori de frustrare.

“În toată experienţa noastră nu există comportamente, gânduri, stări pe care să le fi trăit exclusiv. Toate sunt părţi ale trăsăturii umane, iar lucrurile <deranjante> la alţii, le posedăm şi noi, numai că nu suntem conştienți de ele. De multe ori, fără să ne dăm seama, inconștient, folosim proiecţia noastră asupra altora. Cel care <proiectează> manifestă în lumea exterioară gânduri, sentimente și dorințe pe care nu le știe, pe care și le refuză din diverse motive, atribuindu-le în mod eronat altor persoane sau situații din mediul său înconjurător. Când nu ne place de cineva, tocmai acel cineva ne amintește de o trăsătură din noi înșine, pe care nu o acceptăm din diverse motive. Când spunem că cineva e rău, de fapt proiectăm propria noastră răutate în acea persoană. Proiecția constă în principal în atribuirea celorlalți a propriilor noastre intenții, tendințe, pulsiuni și dorințe”, susține psihologul Laura Maria Cojocaru.

Persoanele „deranjante” ne comunică inconştient ceea ce ne deranjează la noi

Laura Maria Cojocaru

Mai mult decât atât, specialistul este de părere că, din cauza unui ecou al inconștientului propriu, atunci când cineva critică pe altul își critică, de fapt, propriile slăbiciuni, neîndrăznind să-și recunoască aceste trăsături; percepe la cei din jur ceea ce nu poate recunoste în el însuși. Persoana dominată de acest mecanism de apărare este una bănuitoare, orgolioasă, sensibilă și pare, de asemenea, un fel de colecționar al greșelilor celor din jur. “Cei pe care îi judecăm și îi respingem cât se poate de vehement, lucrurile pe care le resimțim ca iritare, prejudecată, critică, minciună, trădare, nedreptate, trezesc tocmai acea parte din noi care are nevoie de ajustări. Înainte de a-i izola pe cei care ne fac să suferim, ar fi bine să ne oprim puțin și să ne gândim dacă nu cumva ar trebui să le mulțumim pentru că ne-au oferit ocazia unei auto-examinări benefice - în cazul în care ne hotărâm să schimbăm ceva la noi”, concluzionează specialistul..

---

Laura-Maria Cojocaru, este psihoterapeut, trainer în programare neouro-lingvistică, a urmat formări profesionale în psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare şi psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu şi familie, psihologie clinică și terapii florale Bach. 

P.C.