Tragedia
de la Colectiv a deschis cutia Pandorei referitor la multe aspecte
ale societății noastre. Și cu bune și cu rele. În momentul de
criză, s-a văzut mai clar eficiența cadrelor medicale, ale
SMURD-ului, apoi solidaritatea oamenilor obișnuiți, ce n-au putut
rămâne indiferenți la tot ce se întâmpla sub ochii lor și au
acționat prompt, dând dovadă de o mare umanitate și discreție,
în același timp.
Suflul
acesta de ajutorare a cuprins multă lume dornică să pună umărul
și să se simtă utilă, într-un fel sau altul.
Este
și exemplul asistenței psihologice pentru cei care au trecut prin
trauma accidentului. Oameni din branșă s-au grăbit, cu mare
disponibilitate, să ofere consiliere gratuită supraviețuitorilor
accidentului și membrilor familiei lor. O inițiativă plină de
bune intenții, însă comunitatea psihologilor ridică întrebarea
dacă acest tip de ajutor este binevenit într-o primă etapă,
imediat după eveniment.
Mugur
Ciumăgeanu, psiholog si psihoterapeut, coordonator al Centrului
Național de Sănătate Mintală se arată rezervat vizavi de
inițiativa în cauză și dezvăluie o altă perspectivă asupra
lucrurilor, contrară opiniei generale. ”Studiile arată că, în
situații acute, victimele și supraviețuitorii au o sugestibilitate
înaltă la achiziția de simptome ale tulburării de stres
posttraumatice, mai ales în prezența unei persoane percepute ca
specialist. Autoritatea profesională a specialistului psiholog nu face
nimic altceva decât să legitimeze neajutorarea individului și să
creeze premizele unei suferințe psihologice de lungă durată pentru
majoritatea celor care fac apel sau cărora li se oferă ajutorul.”
Specialistul menționat consideră că, în primă fază, imediat după accident
posibilitățile unui psiholog sunt limitate. ”Ce îi poți spune
unei victime sau unui supraviețuitor după tragedia de la Colectiv?
Ce cuvinte meșteșugite ai putea să scornești, ca s-o scoți din
durere și să o pui pe un făgaș al revenirii?”, psihologul fiind
de părere că persoanele din jurul victimelor ar trebui să arate
delicatețe față de suferința lor, mai degrabă.
Pe
de altă parte, se pare că sunt foarte puțini psihologi sau
psihiatri ce au competențe reale în a acționa cu eficiență în
suportul victimelor și supraviețuitorilor traumei imediat după
producerea acesteia. ”Nu avem specialiști pe trauma acută, pentru
că aceștia ar ști că locul lor nu este acela de a-și oferi
ajutorul supraviețuitorilor pe un model impus sau hei-rupist (...) Mă
îngrijorează colegi de-ai mei care s-au pus la dispoziție prompt,
organizând rețele imediate de sprijin, în contextul în care
contează mult mai mult o reflecție critică asupra rolului și
competențelor noastre într-o asemenea situație.” mai susține
Mugur Ciumăgeanu.
Studiile
realizate arată că reacțiile victimelor sau supraviețuitorilor
unei traume sunt destul de diferite, deoarece oamenii sunt diferiți.
Specialiștii
în domeniu susțin că personalul care ajută trebuie să
întreprindă o încercare de explicație, apoi să observe cu grijă
reacția celor afectați, care poate fi foarte diferită după cum ei
se află în faza de evitare sau cel de invadare cu excitații. În
cazul din urmă, relaxarea și liniștirea sunt esențiale și
primează în fața a orice altceva.
Aceștia
mai atrag atenția asupra faptului că procesul terapiei poate fi de
lungă durată și că necesită multă competență profesională.
Strategiile de intervenție de grup în asemenea situații riscă,
mai degrabă, să agraveze evoluția victimelor și
supraviețuitorilor. Poate este mai benefic să nu se facă nimic din
punct de vedere al suportului psihologic, decât să se intervină
fără profesionalism sau numai de dragul de a capitaliza momentul.
Gabriela
GEVELEGEAN
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Orice comentariu este binevenit, atât timp cât acesta se referă la idei și conținut, fără a fi folosite atacuri la persoană și limbaj licențios.