Cei de la #colectiv au nevoie de ajutor psihologic de urgență?

Sursa foto adevarul.co

Tragedia de la Colectiv a deschis cutia Pandorei referitor la multe aspecte ale societății noastre. Și cu bune și cu rele. În momentul de criză, s-a văzut mai clar eficiența cadrelor medicale, ale SMURD-ului, apoi solidaritatea oamenilor obișnuiți, ce n-au putut rămâne indiferenți la tot ce se întâmpla sub ochii lor și au acționat prompt, dând dovadă de o mare umanitate și discreție, în același timp.

Suflul acesta de ajutorare a cuprins multă lume dornică să pună umărul și să se simtă utilă, într-un fel sau altul.

Este și exemplul asistenței psihologice pentru cei care au trecut prin trauma accidentului. Oameni din branșă s-au grăbit, cu mare disponibilitate, să ofere consiliere gratuită supraviețuitorilor accidentului și membrilor familiei lor. O inițiativă plină de bune intenții, însă comunitatea psihologilor ridică întrebarea dacă acest tip de ajutor este binevenit într-o primă etapă, imediat după eveniment.

Mugur Ciumăgeanu, psiholog si psihoterapeut, coordonator al Centrului Național de Sănătate Mintală se arată rezervat vizavi de inițiativa în cauză și dezvăluie o altă perspectivă asupra lucrurilor, contrară opiniei generale. ”Studiile arată că, în situații acute, victimele și supraviețuitorii au o sugestibilitate înaltă la achiziția de simptome ale tulburării de stres posttraumatice, mai ales în prezența unei persoane percepute ca specialist. Autoritatea profesională a specialistului psiholog nu face nimic altceva decât să legitimeze neajutorarea individului și să creeze premizele unei suferințe psihologice de lungă durată pentru majoritatea celor care fac apel sau cărora li se oferă ajutorul.”

Specialistul menționat consideră că, în primă fază, imediat după accident posibilitățile unui psiholog sunt limitate. ”Ce îi poți spune unei victime sau unui supraviețuitor după tragedia de la Colectiv? Ce cuvinte meșteșugite ai putea să scornești, ca s-o scoți din durere și să o pui pe un făgaș al revenirii?”, psihologul fiind de părere că persoanele din jurul victimelor ar trebui să arate delicatețe față de suferința lor, mai degrabă.

Pe de altă parte, se pare că sunt foarte puțini psihologi sau psihiatri ce au competențe reale în a acționa cu eficiență în suportul victimelor și supraviețuitorilor traumei imediat după producerea acesteia. ”Nu avem specialiști pe trauma acută, pentru că aceștia ar ști că locul lor nu este acela de a-și oferi ajutorul supraviețuitorilor pe un model impus sau hei-rupist (...) Mă îngrijorează colegi de-ai mei care s-au pus la dispoziție prompt, organizând rețele imediate de sprijin, în contextul în care contează mult mai mult o reflecție critică asupra rolului și competențelor noastre într-o asemenea situație.” mai susține Mugur Ciumăgeanu.

Studiile realizate arată că reacțiile victimelor sau supraviețuitorilor unei traume sunt destul de diferite, deoarece oamenii sunt diferiți.

Specialiștii în domeniu susțin că personalul care ajută trebuie să întreprindă o încercare de explicație, apoi să observe cu grijă reacția celor afectați, care poate fi foarte diferită după cum ei se află în faza de evitare sau cel de invadare cu excitații. În cazul din urmă, relaxarea și liniștirea sunt esențiale și primează în fața a orice altceva.

Aceștia mai atrag atenția asupra faptului că procesul terapiei poate fi de lungă durată și că necesită multă competență profesională. Strategiile de intervenție de grup în asemenea situații riscă, mai degrabă, să agraveze evoluția victimelor și supraviețuitorilor. Poate este mai benefic să nu se facă nimic din punct de vedere al suportului psihologic, decât să se intervină fără profesionalism sau numai de dragul de a capitaliza momentul.

Gabriela GEVELEGEAN