Civilizaţia creditului cu dobândă trebuie să dispară

"Soluţia crizei/ Terminus a quo"

Make, preşedintele Grupului de Presă "Bursa", a lansat, în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus, cartea "Soluţia crizei/ Terminus a quo", în colaborare cu editurile "Bursa" şi RAO.

Autorul susţine în rândurile cărtii sale că soluţia crizei financiare nu este de natură financiară ci… spirituală, printr-o “modificare de mentalitate si organizare care să curga din suflet”.  

Cea mai şocantă interpretare din acest volum sugerează că Iisus a fost condamnat la moarte pentru că a luptat să fie respectate cele trei Porunci biblice, care interzic creditul cu dobândă. Crucificarea a fost cerută de Hillel cel Bătrân, rabinul care a inventat aşa-numitul "Prosbul", un artificiu avocăţesc de ocolire a celor trei Porunci. Artificiu pe care l-a promovat în întreaga lume creştină, după moartea lui Iisus, prin intermediul Apostolilor, în special prin Pavel, care i-a fost şi elev. Aşa se face că sistemul lumii în care trăim de două mii de ani încoace este edificat în jurul creditului cu dobândă, interzis explicit în Biblie.

Make susţine că acest sistem nu mai funcţionează: "Judecând asupra măsurilor anti-criză promovate de Uniunea Europeană, am ajuns la concluzia (pe care am publicat-o cu trei ani în urmă) că, în anul de graţie 2016, tot mai mulţi vom ajunge la convingerea că lumea, aşa cum o ştim, s-a sfârşit şi că ori îi prelungim viaţa sacrificându-ne pe noi înşine, în conflicte şovine, religioase şi conflagraţii militare, ori vom trece într-o lume pe care cu greu o putem imagina."

Printre altele, în această carte, Make, un ateu convins, arată că deşi Biserica Ortodoxă este mai democratică decat cea Catolică, ultima este mai eficientă.

De asemena, autorul aminteşte si de regula iudaică “shmita”, care spune că la fiecare şapte ani, datoriile morale şi materiale trebuie anulate. De altfel, această regulă este cuprinsă şi într-un verset din Tatăl nostru, care are un cu totul alt înteles originar decât cel ultra-cunoscut în prezent. Astfel, „şi ne iartă nouă greşelile noastre, aşa cum iertăm şi noi greşiţilor noştri”, în limba latină sună aşa: „et dimitte Nobis debita nostra sicut et nos dimittimus debitoribus nostris”. Adică, în traducere  literară, „şi ne iartă nouă datoriile noastre, aşa cum iertăm şi noi datornicilor noştri”. Make subliniază că acesta este, de fapt, înţelesul originar şi exact al versetului din rugăciunea Tatăl nostru, în mai toate limbile de circulaţie la momentul în care rugăciunea fost rostită de Iisus Christos. Nu se ştie, însă, prin ce accident sau manipulare a etimologiei cineva, cândva, a înlocuit termenul “datorie” cu “greşeală”. După aceea sinonimia a fost simplu extrapolată la tradiţiile creştine, construite în jurul ideii că toţi suntem oameni si supuşi greşelii si că, de aceea, toţi avem nevoie de iertarea greşelii.

Ceea ce a transmis Iisus Christos – ca datoriile să fie şterse (iertate), pentru ca fiecare dator să poată fi de acord, la rândul său, să şteargă (ierte) datoriile propriilor datornici – a fost ulterior pierdut, pe nesimţite, într-o ceaţă din ce în ce mai densă, civilizaţia creditului cu dobândă reuşind astfel să ţintuiască omenirea, pentru ca o minoritate să prospere prin controlul asupra majorităţii.

2016 va fi un an în care tot mai multă lume va înţelege că urmează altceva

De aceea, după cum a spus Make, volumul poartă titlul "Terminus a quo", care în latineşte înseamnă "Sfârşitul, de unde...". Soluţia crizei este ca civilizaţia creditului să fie înlocuită de o civilizaţie a dăruirii, a bunătăţii sufleteşti. Altfel nu vom mai avea nici o şansă de dezvoltare, de evoluţie, sau chiar de supravieţuire, lasă de înţeles autorul volumului. El este convins că: “Anul 2016 va fi un an în care tot mai multă lume va înţelege că urmează altceva. Cred că astăzi, să visezi lumea dorită este cea mai practică acţiune de soluţionare a crizei actuale, iar, la final, cartea vă invită să configuraţi lumea aşa cum v-aţi dori-o.”

“Cum este posibilă lumea dincolo de criză?”

În cadrul lansării cărţii  "Soluţia crizei/ Terminus a quo", prof. univ. Cornel Codiţă (sociolog, analist militar şi comentator politic, general de brigadă în rezervă al Armatei Române) a dezvăluit câteva dintre "secretele de fabricare" a acestui volum: "Nu am răsfoit cartea, ci am citit-o, în mai multe rânduri. Am să vă fac o mărturisire, de obicei când prezint o carte încerc să arăt din capul locului că sunt mai deştept decât cartea şi autorul la un loc. De data aceasta trebuie să las deoparte paradigma asta, e imposibil, tot ce pot să fac e să vă spun ceva despre ce e această carte din punctul meu de vedere. Ca să vă spun ce este această carte a trebuit să inventez un concept nou şi anume conceptul de instalaţie filosofică. Conceptul de instalaţie vine din artă, instalaţia artei spre deosebire de orice instalaţie industrială are un avantaj fabulos şi anume acela că nu e obligată să asculte de niciuna dintre regulile materiei, nici de legea gravitaţiei, nici de material, în schimb trebuie să asculte şi ascultă de logica creatorului ei, adică a artistului. Exact lucrul acesta l-a făcut Make, cartea lui nu ascultă de logica materiei, nici de substanţă, ci ascultă de logica autorului, care are cu claritate o intenţie şi am să vă spun câte ceva şi despre această intenţie. În ciuda a ceea ce s-ar fi aşteptat 99% dintre oamenii care ştiu că Make produce ziarul Bursa şi este interesat de lumea economică într-un grad teribil de ridicat profesional, aceasta nu este o carte despre economie. Este o carte filosofică şi întemeierea pe care o am ca să spun acest lucru este foarte simplă, toate propoziţiile filosofice sunt plasate la etajul lui “cum este posibil?” şi întrebarea lui Make şi a cărţii este “cum este posibilă lumea dincolo de criză?”. În sensul acesta, cartea lui Make este o instalaţie filosofică. El spune cu oarecare modestie că modul în care a creat această carte ţine de joc, de un joc pe care şi l-a amintit - rememorarea este unul dintre jocurile preferate ale creaţiei - din vremea copilăriei, când a fost obligat să facă o compunere şi a vrut să facă o carte. A tăiat cu foarfeca din diferite materiale aflate la dispoziţie şi şi-a făcut o carte şi aşa a făcut-o şi pe aceasta. În realitate, minte, nu a făcut-o aşa. Celălalt cuvânt cheie al cărţii este cuvântul de labirint. M-am întâlnit cu această obsesie intelectuală a lui Make, filosoful, nu artistul, atunci când m-am apropiat de lucrarea fetei lui şi am înţeles din discuţiile cu Make cât de important este pentru el acest instrument al labirintului, în încercarea de a înţelege ceea ce se întâmplă în lume. Esenţa poveştii: este o carte labirint, este o instalaţie filosofică, care vă spune pe undeva, într-un mod foarte puţin obligatoriu cum este posibilă lumea de după criză. Că suntem într-o altă lume nu încape nicio îndoială, este una dintre puţinele voci care a strigat în piaţa publică “trăim într-o altă lume” şi a şi spus ziua din care s-a întâmplat acest lucru. Ceea ce vă invit să faceţi este să parcurgeţi singuri labirintul. Sper ca toată lumea să aibă revelaţia, să trăiască apocalipsa, cum spune Make, când ajunge în mijlocul labirintului şi să iasă de acolo încărcat spiritual, astfel încât să poată face faţă acestei lumi noi".      

“Make spune că s-a încheiat o epocă şi a început alta”

La rândul său, sociologul Alin Teodorescu a spus că admite că are propria sa imagine şi explicaţie pentru criză, dar că este dispus oricând să asculte şi să analizeze şi alte răspunsuri pe această temă: "Am rămas fără cuvinte. Nu mi l-aş fi imaginat vreodată pe Make să facă o carte. Din când în când, îi citeam editorialele, în plină criză financiară, care apoi a devenit criză bancară, apoi economică, am avut bucuria să citesc un editorial despre enciclica finală a Bisericii Autocefale Greceşti în ziarul Bursa. Aceasta este o carte superbă, două zile m-am bucurat pur şi simplu de ea. Am o cu totul altă imagine şi explicaţie a ceea ce s-a întâmplat în anii 2008-2009, dar asta nu înseamnă că nu îi recunosc dreptul de a-şi căuta propriul răspuns şi propriul răspuns este extraordinar de interesant. L-a căutat în religie! În organizarea bisericilor. Are o frază în care spune, unic, că Biserica Ortodoxă e ceva mai democrată decât Biserica Catolică, dar Biserica Catolică este mai eficientă decât cea Ortodoxă. Dacă stai să te gândeşti la anumite lucruri din trecut sau la cele pe care le-am trăit noi îţi dai seama că are dreptate şi nu e bazat pe observaţie, e bazat pe analiză. Are câteva zeci de pagini despre shmita, care este regula ca la fiecare şapte ani datoriile morale şi materiale să fie anulate, adică un bailout din ziua de astăzi. Numai că datoriile din Shmita sunt anulate prin invocarea unei puteri supraomeneşti, pe când bailout-ul a fost executat şi este executat în continuare pe spinarea contribuabilului obişnuit. Soluţia pe care Make o dă crizei financiare o veţi găsi singuri, după părerea mea este o nouă soluţie, dar în această carte Make spune că s-a încheiat o epocă şi a început alta. Epoca unui credit cu dobândă şi a santificării datoriei şi obligaţiei de a plăti s-a încheiat şi a început epoca în care obligaţia de a dărui se statuează în lume". 

Dincolo de orice interpretare, mesajul autorului este clar: există o alternativă! 

Dan Nedelcu