Un singur univers sau mai multe?

Sursa foto stiintaonline.ro

Grație dezvoltării științei într-un ritm accelerat, în prezent cunoaștem mai multe despre universul în care trăim. Oare? Poate privim numai o fațetă a tabloului. Sau, așa cum spunea fizicianul Brian Greene, ”dacă universul ar fi o pâine, tot ceea ce știm despre el ar încăpea pe o felie a ei”.

Teoria universurilor multiple sau paralele este, la ora actuală, o teorie controversată. Din acest punct de vedere, comunitatea științifică este împărțită în mai multe tabere.

Una dintre ele contestă existența unor multiple universuri, sau multivers, așa cum mai este denumit, considerând că teoria nu poate sta în picioare, din cauza lipsei dovezilor științifice incontestabile.

De partea cealaltă, se află o multitudine de oameni de știință, fizicieni și matematicieni care nu s-au resemnat și care susțin că se află în apropierea momentului în care vor putea dovedi existența universurilor multiple.

Mecanica cuantică în opoziție cu teoria relativității

Aici, se regăsesc mai multe teorii, dintre care două se disting ca fiind mai importante și anume cea a mecanicii cuantice și teoria stringurilor (sau teoria ”sforilor”).

Ideea universurilor paralele din mecanica cuantică a fost lansată in jurul anului 1957. În cunoscuta interpretare 'mai multe lumi', fiecare dintre acestea se ramifică într-un mănunchi de noi universuri, de fiecare dată când se face o măsurătoare cuantică. Definiția pe care o dă mecanica cuantică este că sunt universuri ce sunt separate între ele printr-un singur eveniment cuantic. Mecanica cuantică este greu de înțeles, iar pe de altă parte, este incompatibilă cu teoria relativității a lui Einstein, cel puțin în acest moment.

Albert Einstein era convins că natura poate fi descrisă în integralitatea sa, pe baza unei teorii unificatoare. Se pare că nu a reușit, singur fiind la vremea respectivă, deoarece comunitatea științifică l-a izolat. Progresele fizicii cuantice erau mult prea tentante pentru aceasta.

Însă la mult timp după moartea celebrului savant, visul găsirii unei teorii unificatoare și-a găsit din nou adepți. Așa a apărut teoria stringurilor, care promite cel mai mult într-o astfel de direcție.

Teoria stringurilor

Dacă fizica cuantică se bazează pe particula elementară de tip punctiform, teoria stringurilor înlocuiește particula cu stringuri (sau ”sfori”). De asemenea, pleacă de la prezumpția că toată materia universului este formată din niște corzi minuscule, ascunse adânc înăuntrul quarc-lui (particulă ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare). Acestea controlează tipul de materie creată, pe baza șablonului de vibrație. Teoria are avantajul major că rezolvă incompatibilitatea între mecanica cuantică și legea gravitației, fiind un candidat reprezentativ pentru o teorie unificatoare, așa cum visase Einstein.

Teoria stringurilor avansează ideea că toate proprietăţile particulelor observabile, precum masele şi sarcinile lor electrice diferite, sunt rezultatul diverselor moduri în care un string poate să vibreze.

Și teoria stringurilor este destul de greu de demonstrat, fiind deocamdată la nivelul calculelor matematice.

Cum poate fi demonstrat că există mai multe universuri ?

Dar oamenii de știință sunt de părere că ar putea exista modalități în care poate fi demonstrată ipoteza. Ei bine, în cazul teoriei stringurilor, fizicianul Brian Greene, de la Universitatea Columbia, este de părere că urme ale unui univers pot migra în altul și că putem detecta un fel de amprentă a energiei lăsate în urmă, prin folosirea acceleratorului de particule de la CERN.

O altă ipoteză ar fi inflația, care sugerează că universul s-a dilatat rapid ca un balon, imediat după Big Bang și că celelalte universuri ar fi urmat același scenariu, după multe alte Big Bang-uri. În acest caz, universul nostru ar putea ”pluti” lângă celelalte universuri într-o mare cosmică, aceasta însemnând că ele pot interacționa, lăsând posibile urme ale coliziunii pe cerul cosmic. Astfel de urme caută, la ora actuală fizicieni din toată lumea, de genul unor goluri sau amprente fierbinți sau reci, lăsate în urmă după alte Big Bang-uri.

La fel de interesantă este și teoria avansată de controversatul și celebrul Stephen Hawking. El spunea că găurile negre reprezintă adevărate portaluri spre alte universuri paralele și ceea ce intră în ele nu dispare pentru veșnicie, așa cum se credea.„Particulele pot să scape într-o gaură neagră și, totodată, pot ieși într-un alt univers. O gaură neagră ar trebui să fie mare și să se rotească pentru a putea fi o trecere către alt univers, dar niciodată nu am putea să revenim în al nostru“ a afirmat savantul britanic.

În loc de concluzii

Par de neocolit întrebările: unde pot conduce toate acestea, ce implicații poate avea descoperirea unor universuri paralele?

Cercetătorii susțin că universul în care trăim este doar unul dintre multe altele, la fel de reale, existînd încontinuu în timp și posedând proprietăți definite cu precizie, fiecare cu legi fizice proprii.

Fizicieni precum Brian Greene, adept al teoriei stringurilor, merg și mai departe ”Universurile multiple ar garanta faptul că ai fi cel puțin un alt tu, în momentul în care citești acest articol. O versiune a ta poate decide să citească articolul, iar alta nu.” Ceea ce dă peste cap cu totul conceptul de liber arbitru, un concept care tinde, de asemenea, să fie contestat în ultimul timp.

Din punct de vedere al mecanicii cuantice, spectrul posibilităților este imens. Din punct de vedere matematic, o stare mecanică cuantică este suma tuturor stărilor posibile. Dar cum le putem interpreta pentru a avea un sens pentru noi? Una din variantele larg acceptate ar fi să considerăm ca singură stare obiectivă, cea pe care o observăm. Sau putem să admitem că toate posibilitățile au sens în universuri diferite.

De asemenea, există alte scenarii, care ne trimit cu gândul în zona science fiction. Însă doar experimentele și viitorul vor confirma sau infirma ipotezele lansate.

Gabriela GEVELEGEAN