Vega Ploiești a procesat în 110 ani peste 67 milioane tone de ţiţei



Vega Ploiesti, parte a companiei Rompetrol Rafinare, a împlinit 110 ani de la punerea sa în funcțiune, fiind în prezent cea mai veche rafinărie din România. Unitatea de procesare a țițeiului a livrat în februarie 1906 primul său transport de produse petroliere.

“Este un moment important pentru Grupul KMG International, dar și pentru industria de rafinare din România. Evoluția rafinăriei Vega Ploiesti reflectă istoria sectorului de rafinare din România, cu frământările timpului, dar și cu povestea sa de succes de a deveni, alături de grup singurul producător de bitum din România și unul dintre cei mai mari furnizori de benzine de extracție și hexan din Europa Centrală și de Est”, a declarat Cătălin Dumitru, vicepreședinte al KMG International.

Titu Maiorescu a prezidat primul consiliul de administraţie
Societatea Vega Ploiești a fost înființată în 5 ianuarie 1905, sub denumirea „Vega” - Societatea Anonimă Română pentru rafinarea petrolului, având o capitalizare inițială de 5 milioane lei aur și acționari majoritari din Germania (compania Diskont). Două luni mai târziu, consiliul de administrație al societății, prezidat de Titu Maiorescu, hotărește construcția unei rafinării în partea de nord a oraşului Ploieşti, în apropierea viitoarei gări Ploieşti-Nord a liniei ferate Ploieşti – Vălenii de Munte. În proiectarea rafinăriei s-a ținut cont de conformația terenului, iar dispunerea rezervoarelor de țiței și a instalațiilor de prelucrare a urmărit folosirea principiului de “cădere naturală”.

Lucrările de construcție au demarat în mai 1905, pe un teren de circa 50,4 hectare, achiziționat în luna martie ale aceluiași an, la care s-a adăugat ulterior jumătate de pogon în apropierea râului Teleajăn, cumpărat pentru construcția stației de pompare a apei necesare rafinăriei. În 1933 au mai fost achiziţionate încă 18,2 hectare pentru extinderea activităților de profil (rezervoare, instalații, drumuri de acces, depou căi ferate). Astfel au apărut primele unităţi pentru prelucrarea ţiţeiului, distilarea păcurei pentru uleiuri, rectificarea benzinei brute şi rafinarea de gaz lampant şi uleiuri. În 1905, rafinăria avea 145 de angajaţi: un director, 6 ingineri, 7 funcționari administrativi, 11 maiștri, 120 de lucrători calificați și muncitori.

Aprovizionarea cu materie primă s-a făcut iniţial cu căruţele
În 18 noiembrie 1905, Vega începe punerea în funcțiune a instalațiilor de prelucrare a țițeiului, aprovizionarea cu materie primă realizându-se, în prima fază, cu căruţele, apoi cu vagoane cisternă și în final, prin construcția și conectarea rezervoarelor la trei conducte – una din zona Buștenari – Recea și două din regiunea Moreni, cu legătură în Baicoi.

Printre inovațiile realizate în cadrul rafinăriei se numără dezvoltarea, în 1908, de către dr. ing. Lazăr Edeleanu (director al rafinăriei în perioada 1906-1913), unei metode unice de prelucrare a țițeiului, prin rafinarea petrolului cu bioxid de sulf lichid, care asigura extragerea selectiva a hidrocarburilor aromatice (benzen, toluen, xilen etc.). Această metodă a fost brevetată în România (1908), SUA (1909) şi Austro‐Ungaria (1910), procedeul fiind aplicat cu success, la nivel industrial, în Franța (la Rouen) şi ulterior în lumea întreagă. În anul 1960, se estimau că existau 80 de „instalații Edeleanu” în diferite țări ale lumii. 

Rafinăria Vega Ploiești a devenit în 1990 societate comercială pe acțiuni și a deschis 3 stații de distribuție carburanți. În 1997, pe fondul situației economice dificile din ţară, ea a fost inclusă, pentru opt luni, pe o listă cu 16 societăți propuse spre lichidare. 

În mai 1999, pachetul majoritar de acțiuni al rafinăriei din Ploiești a fost preluat de către Grupul Rompetrol (în prezent, KMG International).

61 milioane dolari investiţi în modernizare
O data cu preluarea și integrarea, din octombrie 2000, a rafinăriei Petromidia Năvodari în cadrul grupului kazah, strategia de dezvoltare a unitații din Ploiești a vizat transformarea ei, dintr-o rafinărie clasică, în producător și furnizor de produse și soluții speciale (solvenți ecologici, bitum cu destinație specială, combustibili ecologici pentru încălzire, alte produse dedicate: white – spirit, n-hexan etc). În prezent cele două unități de procesare funcționează în regim integrat. Astfel, rafinăria Petromidia asigură integral unităţii din Ploiești materiile prime şi semifabricate necesare obținerii unor produse speciale, cu o valoare adaugată ridicată.

Începând din 1999, KazMunayGas a investit circa 61 milioane dolari în modernizarea rafinăriei din Ploieşti, ceea ce a permis, anul trecut, atingerea unor recorduri istorice la producția de bitum (61.400 tone) și de n-hexan (64.000 tone). 

În primele nouă luni ale acestui an, Vega a procesat aproximativ 252.000 tone de materie primă, în creştere cu 13,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Luna septembrie a reprezentat pentru rafinărie atingerea unui nou record istoric pentru productia de bitum, aceasta realizând și livrând aproximativ 12.000 de tone. Cantitatea totală de materie primă procesată de rafinăria Vega Ploiești în perioada 1906 – septembrie 2015 se ridică la peste 67 de milioane tone, cu un maxim de 1,13 milioane tone atins în 1979 – la momentul punerii în funcțiunie a rafinăriei Petromidia Năvodari.

Unicul producător de n-hexan din Europa centrală si de est
Rafinăria Vega este singurul producător român de benzine de extracţie, utilizate în diferite industrii precum: lacuri si vopsele, prelucrarea cauciucului, extracţia uleiului alimentar, producţia de dizolvanţi si substanţe de degresare. Unitatea produce si livrează, la cerere, şi o gamă largă de solvenţi petrolieri din clasa “Special Boiling Point Spirits”. De asemenea, rafinăria din Ploieşti se distinge ca fiind unicul producător de n-hexan din Europa centrală si de est – potrivit reprezentanţilor KMG International

Alături de rafinăria Petromidia, cel mai mare exportator de produse petroliere din România, produsele de nișă realizate de Vega ajung acum în Ungaria, India, Turcia, Germania, Bulgaria, Rusia, Ucraina, Italia și Polonia.

Dan NEDELCU


Comentarii