De la un rege german, la un preşedinte de origine germană

Au trecut 97 de ani de când regele german Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (Întregitorul) a reuşit sa aducă România la extinderea teritorială maximă din istoria sa. Se va ridica actualul preşedinte de origine germană, Klaus Werner Johannis, la înălţimea predecesorului său în fruntea statului?

Termenul „România Mare” („România Întregită”) a intrat în uz după Tratatul de la Versailles din 1920, nu ca un concept iredentist sau expansionist, ci ca o stare de fapt obiectivă, în comparaţie cu dimensiunile geo-politice anterioare. România dintre cele două războaie mondiale a avut extinderea teritorială maximă din istoria sa, 295.641 kmp (faţă de 238.391 kmp. în prezent).

România Mare a existat în această formă până în 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 (ultimatumul sovietic de „retrocedare imediată a Basarabiei şi a Bucovinei de nord” - 26 iunie 1940 şi Dictatul de la Viena - 30 august 1940) România a pierdut o treime din ţară fără să fi tras un foc de armă.

Astăzi ziua naţională a României, sărbătoreşte unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crişana, Maramureş şi Sătmar cu Regatul României.

În 1918, la sfârşitul primului război mondial, Transilvania, Basarabia şi Bucovina s-au unit cu Regatul României. Această unire a fost ratificată în 1920 prin Tratatul de la Trianon (în cazul Transilvaniei, Crişanei, Banatului şi Maramureşului) şi prin Tratatul de la Versailles (în cazul Bucovinei şi Basarabiei). România anexase de asemenea Cadrilaterul, după înfrangerea Bulgariei, in 1913, in cadrul celui de-al doilea război balcanic. Astfel, suprafaţa şi populaţia României s-au dublat în numai 5 ani, iar cel mai important, întreg poporul român era cuprins pentru prima oară între graniţele unui singur stat.

Unirea Basarabiei cu România a avut loc la 9 aprilie 1918 (27 martie pe stil vechi) şi a reprezentat, în fapt, revenirea la ţară a vechii provincii româneşti ruptă de Moldova şi alipită de Rusia în 1812. Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu România pentru a forma România Mare. Efectele Unirii au fost ulterior anulate la 28 iunie 1940, atunci când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Unirea Bucovinei cu România a avut loc la 28 noiembrie 1918 (18 noiembrie pe stil vechi). Ruptă din trupul Moldovei la 1774, aflată la intersecţia zonelor de interese austriece, ucrainene şi ruseşti, Bucovina a fost o regiune extrem de disputată, soarta ei către finele primului război mondial fiind extrem de nesigură. Agresiv revendicată de Ucraina, Bucovina a luat calea unirii cu România prin activitatea intensă a fruntaşilor români şi prin voinţa poporului român care s-a exprimat decisiv pentru reîntoarcerea la Ţara Mamă, după 144 ani de ocupaţie austriacă.

UnireaTransilvaniei cu România a fost proclamată la 1 Decembrie 1918 prin Rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia. Populaţia românească şi cea săsească din zonă s-au pronunţat pentru încorporarea Transilvaniei la România, lucru consfinţit prin Tratatul de pace de la Trianon, pe 4 iunie 1920.

Unirea Maramureşului cu România a fost proclamată tot la 1 Decembrie 1918, provincia fiind socotită ca făcând parte, împreună cu Sătmarul şi Crişana din aşa numita Ţară Ungurească (vechiul Partium). Populaţia românească şi ruteană din zonă s-a pronunţat pentru încorporarea întregului Maramureş la România, însă Conferinţa de Pace de la Paris a acordat României doar partea sudică a acestuia, delimitată înspre nord de râul Tisa.

Unirea Banatului cu România a fost şi ea proclamată la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, însă preluarea administraţiei Banatului de către autorităţile româneşti s-a desfăşurat cu întârziere şi cu multe obstacole datorită ocupaţiei sârbe şi franceze. Administraţia românească s-a instalat abia în vara anului 1919, unirea fiind consfinţită prin intrarea armatei române în Timişoara la 3 august 1919. Revendicat în graniţele sale naturale, până la Tisa şi până la Dunăre, Banatul a sfârşit prin a fi împărţit între România şi Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, în proporţie de circa 2/3 României şi 1/3 Regatului sârb.

Are vreo şansă România să reunifice măcar partea rămasă din fosta provincie Basarabia, existentă acum sub numele de Republica Moldova, sub un alt şef de stat de origine germana? Sunt la fel de hotărâţi în această dorinţă românii, de pe ambele părţi ale Prutului, la fel ca in anul 1918?

Dan NEDELCU
Surse: enciclopediaromaniei.ro, wikipedia.ro, historia.ro