Sfântul Nicolae, indrăgit de toți creștinii

Sursa foto divahair.ro

De la cei mici până la cei mari, toată lumea știe de povestea lui Moș Nicolae. Și mulți dintre noi, poate încă se mai bucură de mici cadouri și dulciuri, chiar dacă am ajuns la vârsta adultă. Dar cine este Moș Nicolae, sau mai bine spus cine era ?

Sfântul Nicolae, prețuit de toată lumea creștinătății

Tradiția lui Moș Nicolae are la origine legenda unui episcop, considerat mai târziu sfânt. Toate elementele biografice despre Sfântul Nicolae vin din ”Legenda aurea” a lui Iacob de Voragina, scrisă în 1264. Se pare că s-a născut într-o familie bogată, în localitatea Patara, în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi. Încă din copilărie a dovedit credinţă excepţională, iar în timpul tinereţii s-a remarcat prin purtare aleasă, post, discernământ şi viaţă duhovnicească intensă. Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la mănăstirea de acolo, unde a devenit preot.

Este cunoscut ca ”Făcătorul de minuni”, devenit ulterior episcopul din Mira, Sfântul Nicolae, cinstit de toată creştinătatea, apare ca o figură proeminentă, fiind ocrotitorul copiilor, marinarilor, pescarilor, farmaciştilor, parfumierilor, dogarilor, fetelor care urmează să se căsătorească, şcolarilor, avocaţilor şi al celor care suferă nedreptăţi la judecată.. El este prețuit de toată lumea creștinătății și Sfântul Nicolae este serbat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-catolică, la 6 decembrie.

Legenda faptelor sale bune

Una din legendele legate de numele său spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situației financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea măritișului pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte l-a văzut pe episcop lăsând săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șosetă pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu. După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).

Povestea merge mai departe

Cultul popular al sfântului Nicolae datează din secolul al XI-lea. Cruciații aduceau moaște din Răsărit, și de obicei marile orașe occidentale care primeau moaștele vreunui sfânt răsăritean, își luau drept patron pe acel sfânt. Astfel, cruciații din Bari (Italia) au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira.

După creștinarea slavilor, cultul sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula, zeul agriculturii. Unii sunt de părere că rușii l-ar fi cunoscut pe Sfântul Nicolae, datorită diasporei rusești de la Bari. In secolul al XII-lea, Sfântul Nicolae intră în cărțile de slujbe din Belgia. De aici cultul său ajunge în Danemarca, Suedia și în Islanda. În secolul al XIII-lea, părticele din moaștele sfântului Nicolae ajung la catedrala din Canterbury, iar cultul sfântului începe să se răspândească, datorită influenței de pe continent.

Cunoscut sub numele de Nikolaus în Germania, Sinterklaas în Belgia și Ţările de Jos și Kleeschen în Luxemburg. În America (New York), cultul Sfântulul Nicolae se va răspândi odată cu venirea coloniştilor olandezi; de altfel, Sfântul Nicolae este ocrotitorul oraşului Amsterdam. Santa Claus din lumea anglofonă (Moș Crăciun în România) a apărut prin deformarea cuvântului olandez Sinterklaas. Sărbătoarea lui Moș Crăciun a înlocuit-o pe cea a Sfântului Nicolae în numeroase țări, devenind o oportunitate de a face cadouri, apărând chiar și în țări care nu au o legătură culturală directă cu sfântul Nicolae, precum China. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Astfel, în Germania, Franţa şi Olanda, ziua de 6 decembrie este considerată o sărbătoare religioasă, când sunt oferite cadouri copiilor şi săracilor

Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae

Astfel, în unele culturi, Sfântul Nicolae călătoreşte cu un însoţitor care îl ajută. În Olanda, episcopul călătoreşte pe un vapor, sosind pe 6 decembrie. Are la el o carte mare, din care află cum s-au purtat copiii olandezi în timpul anului. Cei cuminţi sunt răsplătiţi cu daruri, iar cei obraznici sunt luaţi de asistentul său, Black Peter. În Germania, Sfântul Nicolae călătoreşte tot cu un însoţitor, cunoscut drept Knecht Ruprecht, Krampus sau Pelzebock, care vine cu un sac în spate şi o nuia în mână.

Pentru creştinii din Ghana, Moşul vine din junglă, în timp ce în Hawai, coboară din barcă. În Danemarca, cel care aduce daruri cară un sac în spinare şi este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranţa că aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede că îl ajută pe aducătorul de daruri. Polonezii cred că darurile vin de la stele, în timp ce ungurii spun că ele sunt aduse de îngeri.

Gabriela GEVELEGEAN