Cătălin Manea, un căutător spiritual a susținut ieri la Constanța o conferință pe tema ”Accesarea și permiterea intuiției”. Un subiect destul de profund, delicat și nu chiar facil de expus în cuvinte, pe înțelesul tuturor. Așa încât vorbitorul a arătat, cu sinceritate, tot drumul și căutarea parcurse de el însuși până la accesarea autentică a acestui minunat dar.
El ne spune că, de fapt, intuiția niciodată nu este absentă, însă hrănirea identității personale şi individualiste nu permite scufundarea concretă în claritate şi deschidere.
Frânele pe care singuri ni le punem sunt raportarea la propriul conținut (ego) și distorsiunea realității prin subiectivism. În clipa raportării doar la propria persoană și la nevoile ei are loc separarea față de intuiție.
”Intuiţia nu poate fi învățată sau accelerată, deoarece aceasta nu este un eveniment la care se poate ajunge prin urmarea unor paşi concreţi ai unui sistem spiritual. Ca şi claritatea, intuiţia este prezentă în fiinţă chiar şi în această clipă, iar factorul care nu permite accesarea intuiţiei este chiar raportarea excesivă la fenomenul subiectiv şi izolat, numit eu“ afirmă Cătălin Manea. Așadar, odată cu transcenderea izolării, nu mai există controlul împuternicit de o devenire preferată de minte, ceea ce conduce negreşit la lipsa de învestire în subiectivitate. Astfel, are loc scufundarea în claritate şi accesarea intuiţiei.
Acesta de altfel, este și înțelesul acelui ”Facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ” din creștinism. Abandonarea în conștiință, eliberarea de subiectivismul adus de ego-ul propriu.
Pe de altă parte, eu-ul personal nu trebuie blamat, deoarece are rolul său în călătoria spirituală. Practic, propriile puteri au fost utile, deoarece fără acestea nu ar fi existat o căutare. ”Toţi călătorii spirituali au avut experienţe diferite, personale şi speciale, în accepţiunea lor. Însă, vine o clipă când este necesară renunţarea la ataşamentul faţă de tot ceea ce a condus până aici. ” a susținut vorbitorul.
Și este necesar să renunțăm la atașamentul față de propria experiență spirituală, deoarece orice raportare a identității la un eu personal conduce la supunerea faţă de subiectivitate, ceea ce provoacă o amplificare evidentă a separării.
”Ceea ce pare a fi un merit personal, este, de fapt, o tentaţie de a părea ceva. În ceea ce priveşte călătoria spirituală, este necesară o recunoaştere concretă a tendinţelor de camuflare şi de protecţie faţă de realitate, pe care sinele egotic le foloseşte pentru propria devenire şi supravieţuire preferenţială. Pentru o clipă, este momentul unei sincerităţi totale” a conchis Cătălin Manea.
El ne spune că, de fapt, intuiția niciodată nu este absentă, însă hrănirea identității personale şi individualiste nu permite scufundarea concretă în claritate şi deschidere.
Frânele pe care singuri ni le punem sunt raportarea la propriul conținut (ego) și distorsiunea realității prin subiectivism. În clipa raportării doar la propria persoană și la nevoile ei are loc separarea față de intuiție.
”Intuiţia nu poate fi învățată sau accelerată, deoarece aceasta nu este un eveniment la care se poate ajunge prin urmarea unor paşi concreţi ai unui sistem spiritual. Ca şi claritatea, intuiţia este prezentă în fiinţă chiar şi în această clipă, iar factorul care nu permite accesarea intuiţiei este chiar raportarea excesivă la fenomenul subiectiv şi izolat, numit eu“ afirmă Cătălin Manea. Așadar, odată cu transcenderea izolării, nu mai există controlul împuternicit de o devenire preferată de minte, ceea ce conduce negreşit la lipsa de învestire în subiectivitate. Astfel, are loc scufundarea în claritate şi accesarea intuiţiei.
Acesta de altfel, este și înțelesul acelui ”Facă-se voia ta, precum în cer așa și pe pământ” din creștinism. Abandonarea în conștiință, eliberarea de subiectivismul adus de ego-ul propriu.
Pe de altă parte, eu-ul personal nu trebuie blamat, deoarece are rolul său în călătoria spirituală. Practic, propriile puteri au fost utile, deoarece fără acestea nu ar fi existat o căutare. ”Toţi călătorii spirituali au avut experienţe diferite, personale şi speciale, în accepţiunea lor. Însă, vine o clipă când este necesară renunţarea la ataşamentul faţă de tot ceea ce a condus până aici. ” a susținut vorbitorul.
Și este necesar să renunțăm la atașamentul față de propria experiență spirituală, deoarece orice raportare a identității la un eu personal conduce la supunerea faţă de subiectivitate, ceea ce provoacă o amplificare evidentă a separării.
”Ceea ce pare a fi un merit personal, este, de fapt, o tentaţie de a părea ceva. În ceea ce priveşte călătoria spirituală, este necesară o recunoaştere concretă a tendinţelor de camuflare şi de protecţie faţă de realitate, pe care sinele egotic le foloseşte pentru propria devenire şi supravieţuire preferenţială. Pentru o clipă, este momentul unei sincerităţi totale” a conchis Cătălin Manea.
Gabriela
GEVELEGEAN
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Orice comentariu este binevenit, atât timp cât acesta se referă la idei și conținut, fără a fi folosite atacuri la persoană și limbaj licențios.