¤ Condamnați care au executat sau urmează să
execute cu până la 300 de zile mai puțin ¤
12 ore pentru 180 de pagini ¤ 6 ore și 40 de minute pentru 212 pagini ¤ O oră la o comunicare pentru o conferință științifică internațională ¤ Lucrări
în care autorul citează opere la care nu a avut acces nici la bibliotecă şi
nici online ¤ Patru cărţi scrise în acelaşi timp ¤
46 de “lucrări ştiinţifice” în lucru la Rahova
Direcţia Naţională
Anticorupţie (DNA) s-a sesizat din oficiu în cazul mafiei
carților scrise, în penitenciare,
de persoanele condamnate la pedepse cu închisoarea pentru
infracțiuni de corupție
Procurorii din cadrul
DNA s-au sesizat cu privire la suspiciunea săvârșirii infracțiunii de favorizarea
făptuitorului, “în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate
pentru infracțiuni de corupție, în scopul de a îngreuna executarea
pedepselor aplicate de instanțele de judecată”, potrivit unui comunicat
remis astăzi presei.
Conform procesului
verbal de sesizare din oficiu, întocmit de procurori, fapta ar fi fost săvârșită de mai multe
persoane care au acționat concertat, în scopul de a crea
aparența că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca persoanele
condamnate să fie liberate condiționat. Dintr-o notă întocmită de
Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și din datele
existente în spațiul public, rezultă indicii că, în
realitate, aceste condiții nu erau îndeplinite în realitate,
iar prin faptele săvârșite s-a urmărit exclusiv favorizarea
persoanelor condamnate.
“În această modalitate, printre persoanele
condamnate la pedepse cu închisoarea pentru infracțiuni de corupție, se regăsesc
condamnați care au executat sau urmează să execute cu până la 300 de zile
mai puțin decât stabilise instanța de judecată, exclusiv ca urmare a
activității infracționale care face obiectul sesizării din
oficiu”, susţin procurorii DNA.
Universitari, edituri, comisii din penitenciare şi condamnaţi
în echipă
Potrivit art. 96
alin. 1 lit. f din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor, în cazul
elaborării de lucrări științifice, se consideră 30 de zile
executate pentru fiecare lucrare științifică. Pentru a profita de această
prevedere, s-ar fi creat un mecanism în care ar fi implicate cadre
universitare, reprezentanți ai unor edituri și membri ai
comisiilor din penitenciare, care au acționat coroborat, astfel încât
persoanele condamnate să apară ca autori de lucrări științifice, iar pedepsele
aplicate de instanțe să se considere ca executate.
Mai multe cadre
universitare ar fi acordat recomandări formale prin care au atestat pretinsa
relevanță științifică a unor lucrări, exclusiv pe baza
titlului acestora, fără a lua contact în vreun fel cu autorul lucrării și fără să cunoască
viziunea acestuia asupra temelor care urmau să fie abordate. Aceste recomandări
ar fi avut o natură generică și ar fi fost folosite, uneori, în aceeași formă, pentru
elaborarea unor multiple lucrări cu caracter științific.
Alte cadre
universitare ar fi acceptat să valideze valoarea unor lucrări și să le includă în
evidența unor conferințe științifice internaționale, în condițiile în care
activitatea de elaborare desfășurată de autor durase câte o oră pentru
fiecare comunicare. Procurorii au observat că ar exista o discrepanță între prestigiul
presupus al unei asemenea manifestări și implicarea reală a autorului, care a
determinat ca fiecare oră de activitate să reducă durata pedepsei executate cu
câte 30 de zile.
În nici şapte ore un condamnat a scris 212 pagini de carte
Totodată, aceştia
susţin că ar fi existat persoane care au acceptat să elaboreze lucrări cu un
aparent caracter științific și care au fost asumate ulterior de
persoanele condamnate. Lucrările, pretinse a fi fost realizate în penitenciar,
citează opere la care autorul nu a avut acces nici la bibliotecă şi nici
online, iar timpul dedicat elaborării acestora este în mod obiectiv insuficient
pentru un asemenea demers (de exemplu 12 ore pentru o lucrare de 180 de pagini
ori 6 ore și 40 de minute pentru elaborarea unei lucrări de 212 pagini). În
aceste împrejurări, concluzia este că autorul real este o altă persoană.
Procurorii DNA mai spun
că reprezentanții unor edituri ar fi
acceptat publicarea lucrărilor fără a se raporta în niciun fel la valoarea lor științifică și la interesul pieței de carte, în tiraje infime, care nici
măcar nu au fost puse în vânzare, în circuitul comercial obișnuit. “Modalitatea atipică de încheiere
și executare a contractelor, în raport
cu celelalte lucrări publicate de aceleași edituri,
demonstrează că aceste persoane nu ar fi acționat în scopul pentru care a fost înfiinţată persoana juridică,
ci exclusiv pentru a împiedica executarea pedepsei în condiţiile stabilite de
instanţă”, se precizează în sesizarea din oficiu.
Patru lucrări ştiinţifice scrise în paralel de acelaşi
condamnat
Pe de altă parte,
funcţionari din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu atribuţii
în analiza condiţiilor prevăzute de lege pentru a propune liberarea condiţionată,
ar fi acceptat susţinerile condamnaţilor şi le-ar fi acordat beneficiul legal
menţionat, în lipsa oricărei cenzuri cu privire la temeinicia acestora. “Astfel,
au existat situaţii în care persoanele condamnate nu figurau în tabelele de
pontaj sau au elaborat, în acelaşi interval, patru lucrări ştiinţifice în
paralel, împrejurări care arată că era în mod obiectiv imposibil să fie autorii
acestor opere”, susţin procurorii.
În aceste condiţii a
apărut un adevărat fenomen care a ajuns să lipsească de conţinut deciziile
instanţelor, în luna decembrie doar la Penitenciarul Rahova fiind în curs de
elaborare 46 de lucrări pretins ştiinţifice, se precizează în finalul
comunicatului citat.
Săptămâna trecută, ministrul Justiţiei,
Raluca Prună, a anunţat că va analiza toate oprerele ştiinţifice, care au dus
la reduceri de pedepse, declarând că în ultimul an a existat o adevărată
"explozie" în ceea ce priveşte numărul de titluri de cărţi produse în
penitenciar, de la o lucrare pe an în 2007 la 331 în 2015.
Dan NEDELCU
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Orice comentariu este binevenit, atât timp cât acesta se referă la idei și conținut, fără a fi folosite atacuri la persoană și limbaj licențios.