 |
| Sursa foto: wushu.no |
Tai Chi Chuan, sau prescurtat Tai Chi, Taiji reprezintă stilul de arte marțiale cel mai apropiat de practica Qigong. În limba chineză Tai Chi reprezintă supremul absolut, ultimul adevăr, marea limită. De aceea, se poate spune despre Tai Chi că este una din cele mai înalte filozofii de viață, care înglobează principiul arrmoniei, echilibrului, este starea de înțelegere a misterului vieții și al Universului. Este în același timp și o meditație în mișcare, practicantul încercând să fie mereu conștient de corpul său și de mediul înconjurător, conducând mișcarea cu mintea într-o stare de relaxare activă și alertă.
Exersând cu răbdare şi perseverenţă formele din Taijiquan, practicantul îşi dezvoltă partea contemplativă a conştiinţei. Odată cu scurgerea timpului, a alternanţei anotimpurilor, a trecerii anilor, practicantul observă transformările din natură, dar şi pe cele din interiorul său. El ajunge să trăiască în prezent, trecând dincolo de himerele minţii, ale ataşamentului. Treptat, el va descoperi, aşa cum se spune şi în “Tratatul Taijiquan-ului”,“lumina sacră a spiritului”. Urmărind armonia dintre Yin și Yang, din tradiția taoistă se poate atinge starea în care dualitatea devine unitate, adică perfecțiunea.
Teoria şi practica Taijiquan-ului se bazează pe filozofia simbolului Taiji, pe alternanţa Yin-ului şi a Yang-ului. Acest lucru se regăseşte la toate nivelurile, mişcarea corpului, respiraţie, deplasarea energiei, mental. Atunci când mişcarea se execută (corpul este Yang) mentalul contemplă gesturile descrise (mintea este Yin). Tot acest mecanism ţine cont de legile fiziologice ale corpului, ceea ce face ca toate acţiunile din Tai Chi să permită atingerea armoniei. De asemenea, tipul de respiraţie folosit duce la reglarea activităţii sistemului respirator şi la masarea uşoară a organelor interne, îmbunătăţind activitatea sistemului digestiv şi crescând capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive. Totodată, deplasarea energiei, la fiecare mişcare, către abdomen şi apoi către extremităţi, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină. În acest fel se atinge unul dintre principiile de bază ale Taijiquan-ului: interiorul şi exteriorul se contopesc, armonia interioară şi cea exterioară devin armonia întregului.
Pentru o practicare corectă se îmbină mișcările cu meditațiile taoiste (ce aduc echilibrul și stăpânirea emoțiilor în timpul practicii), iar flexibilitatea se obține prin exercițiile de Tao Yin.
Datoritã modului de acţiune al Taijiquan-ului şi efectului sãu asupra sãnãtãţii practicanţilor, el constituie obiectul unor ample studii cu caracter ştiinţific întreprinse pe plan internaţional. In anul 1988, Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii a declarat Taijiquan-ul drept mijlocul cel mai eficace de pãstrare a sãnãtãţii. În strategia de dezvoltare a medicinei tradiţionale pentru intervalul 2002 –2005, instituția mai sus amintită a inclus Taijiquan-ul, alături de practicile energetice Qigong, drept o componentă importantă a medicinei tradiţionale. Cert este că mulţi dintre practicanţii de Taijiquan experimentează adevăratul înţeles al longevităţii. Ei ajung să trăiască o viaţă îndelungată, menţinându-şi corpul și mintea într-o stare de sănătate și armonie.
Cu o vechime de cel puțin trei sute de ani, nu se știe exact momentul și data apariției acestei practici în China. După cei mai mulți autori, termenul Taiji apare pentru prima dată în Yi Jing (Cartea Transformărilor), indicând aici calea transformării interioare. De asemenea, se vorbește despre modul în care putem folosi aceste transformări pentru a ajunge la așa-numita unitate primordială.
Înțelepții tuturor timpurilor au căutat mereu această ultimă limită a vieții, care a dobândit astfel diverse forme și denumiri. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat multe asemenea sisteme de practică, în sine metode de autocunoaștere, în care pornind de la corpul fizic se urmărește activarea interiorului ființei și creșterea nivelului de ințelegere, pentru a ne apropia cât mai mult posibil de această ultimă limită a vieții, cu alte cuvinte de starea de fericire, indiferent ce denumire are sau ce formă de exprimare.. Ceea ce contează cu adevarat este să facă parte din drumul nostru.
Gabriela GEVELEGEAN
Surse: wikipedia, www.artasia.ro, www.qigong.ro
Exersând cu răbdare şi perseverenţă formele din Taijiquan, practicantul îşi dezvoltă partea contemplativă a conştiinţei. Odată cu scurgerea timpului, a alternanţei anotimpurilor, a trecerii anilor, practicantul observă transformările din natură, dar şi pe cele din interiorul său. El ajunge să trăiască în prezent, trecând dincolo de himerele minţii, ale ataşamentului. Treptat, el va descoperi, aşa cum se spune şi în “Tratatul Taijiquan-ului”,“lumina sacră a spiritului”. Urmărind armonia dintre Yin și Yang, din tradiția taoistă se poate atinge starea în care dualitatea devine unitate, adică perfecțiunea.
Teoria şi practica Taijiquan-ului se bazează pe filozofia simbolului Taiji, pe alternanţa Yin-ului şi a Yang-ului. Acest lucru se regăseşte la toate nivelurile, mişcarea corpului, respiraţie, deplasarea energiei, mental. Atunci când mişcarea se execută (corpul este Yang) mentalul contemplă gesturile descrise (mintea este Yin). Tot acest mecanism ţine cont de legile fiziologice ale corpului, ceea ce face ca toate acţiunile din Tai Chi să permită atingerea armoniei. De asemenea, tipul de respiraţie folosit duce la reglarea activităţii sistemului respirator şi la masarea uşoară a organelor interne, îmbunătăţind activitatea sistemului digestiv şi crescând capacitatea de absorbţie a elementelor nutritive. Totodată, deplasarea energiei, la fiecare mişcare, către abdomen şi apoi către extremităţi, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină. În acest fel se atinge unul dintre principiile de bază ale Taijiquan-ului: interiorul şi exteriorul se contopesc, armonia interioară şi cea exterioară devin armonia întregului.
Pentru o practicare corectă se îmbină mișcările cu meditațiile taoiste (ce aduc echilibrul și stăpânirea emoțiilor în timpul practicii), iar flexibilitatea se obține prin exercițiile de Tao Yin.
Datoritã modului de acţiune al Taijiquan-ului şi efectului sãu asupra sãnãtãţii practicanţilor, el constituie obiectul unor ample studii cu caracter ştiinţific întreprinse pe plan internaţional. In anul 1988, Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii a declarat Taijiquan-ul drept mijlocul cel mai eficace de pãstrare a sãnãtãţii. În strategia de dezvoltare a medicinei tradiţionale pentru intervalul 2002 –2005, instituția mai sus amintită a inclus Taijiquan-ul, alături de practicile energetice Qigong, drept o componentă importantă a medicinei tradiţionale. Cert este că mulţi dintre practicanţii de Taijiquan experimentează adevăratul înţeles al longevităţii. Ei ajung să trăiască o viaţă îndelungată, menţinându-şi corpul și mintea într-o stare de sănătate și armonie.
Cu o vechime de cel puțin trei sute de ani, nu se știe exact momentul și data apariției acestei practici în China. După cei mai mulți autori, termenul Taiji apare pentru prima dată în Yi Jing (Cartea Transformărilor), indicând aici calea transformării interioare. De asemenea, se vorbește despre modul în care putem folosi aceste transformări pentru a ajunge la așa-numita unitate primordială.
Înțelepții tuturor timpurilor au căutat mereu această ultimă limită a vieții, care a dobândit astfel diverse forme și denumiri. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat multe asemenea sisteme de practică, în sine metode de autocunoaștere, în care pornind de la corpul fizic se urmărește activarea interiorului ființei și creșterea nivelului de ințelegere, pentru a ne apropia cât mai mult posibil de această ultimă limită a vieții, cu alte cuvinte de starea de fericire, indiferent ce denumire are sau ce formă de exprimare.. Ceea ce contează cu adevarat este să facă parte din drumul nostru.
Gabriela GEVELEGEAN
Surse: wikipedia, www.artasia.ro, www.qigong.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Orice comentariu este binevenit, atât timp cât acesta se referă la idei și conținut, fără a fi folosite atacuri la persoană și limbaj licențios.