Drapelul lui Avram Iancu licitat la 105.000 euro

Steagul, care datează de la jumătatea secolului al XIX-lea, a fost vândut în cadrul unei licitaţii organizată de casa Artmark. Obiectul, s-a aflat în proprietatea familiei lui Corneliu Vadim Tudor. Drapelul ar fi fost folosit de una dintre legiunile lui Avram Iancu, în luptele din Ardeal împotriva armatelor ungare. Preţul de pornire a fost de 5.000 de euro. În final, drapelul a fost adjudecat la un preţ de 20 de ori mai mare, 105.000 de euro (!), de omul de afaceri Adrian Thiess.

Lupta, spun cei de la casa de licitaţii, a fost foarte strânsă. Printre cei care şi-au dorit steagul s-au numărat reprezentanţii lui Gigi Becali, dar şi cei ai autorităţilor locale din comuna Horea.

Drapelul licitat este realizat din pânză, mătase şi broderie din fir de argint, cu dimensiunile de 94 × 74,5 cm. Partea centrală, realizată din pânză pictată pe ambele fete, ilustrează apelul la protecţia divină, prin invocarea unor figuri ale panteonului ortodox grupate în jurul Mântuitorului. Marginile sunt decorate în culorile naţionale, roşu, galben şi albastru. Obiectul reprezintă o piesă extrem de rară, cu o valoare istorică deosebită, fiind în acelaşi timp un artefact de colecţie râvnit de colecţionari.

Adrian Thiess a declarat că această achiziţie a reprezentat efortul a 20 - 25 de persoane şi că intenţionează să expună public drapelul. "Nu l-am licitat eu pentru mine personal. Împreună cu prieteni, parteneri de afaceri, amici am considerat că este un bun naţional. Este vorba despre cel mai mare erou naţional al românilor din Transilvania", a afirmat acesta. Omul de afaceri îşi doreşte ca drapelul să fie prezentat în ţară, dar itinerariul nu a fost încă stabilit.

Valeriu Sângeorzan, director de marketing şi vânzări Artmark, a declarat ca o comisie de specialişti, au recunoscut, în 2013, vechimea de peste 170 de ani a drapelului, autenticitatea ţesăturii şi a tehnicii de lucru.

Avram Iancu (portret de Mișu Popp)

Context istoric

Anul revoluţionar 1848 a însemnat încercarea mişcărilor europene de tip liberal de a determina o schimbare în ceea ce privea organizarea societăţii şi a statului. Burghezia, principalul motor social al acestor transformări, a dorit să înlocuiască monopolul politic şi social al aristocraţiei de sânge, specific secolului al XVIII-lea, cu principii legate de separarea puterilor în stat, suzeranitatea naţiunii şi guvernarea reprezentativă. Izbucnirea în doar câteva luni a confruntării dintre nou şi vechi, în mai multe capitale europene, s-a datorat şi legăturilor pe care membrii generaţiei paşoptiste le aveau prin intermediul societăţilor masonice, entităţi care luptau împotriva absolutismelor. Izbucnită mai întâi la Paris, în luna februarie, şi apoi, aproape concomitent, la Viena, Budapesta, Praga, Torino, Milano, Veneţia, revoluţia a cuprins repede imperiile şi statele absolutiste.

Evenimentele anului 1848 în Transilvania s-au dovedit de la bun început complicate. Izbucnirea revoluţiei şi succesele repurtate de armatele revoluţionare împotriva trupelor imperiale, au determinat guvernul revoluţionar maghiar să proclame independenţa Ungariei faţă de Viena, în graniţele istorice. Includerea unor naţionalităţi, inclusiv a românilor din Transilvania, în noua ordine politică, fără recunoaşterea drepturilor politice pentru acestea, au determinat reacţia în lanţ a naţionalităţilor care populau teritoriile anexate de Budapesta. Primii care s-au ridicat la luptă au fost croaţii, iar românii li s-au alăturat, deoarece acceptarea situaţiei preconizată de guvernul revoluţionar maghiar ar fi dus la pierderea identităţii naţionale. Alianţa dintre Viena şi români, croaţi, sârbi, sloveni era firească în acest context. De altfel, momentul 1848 a marcat o schimbare majoră la nivelul elitei românilor transilvăneni, deoarece rolul conducător l-au preluat laicii care i-au înlocuit pe clericii generaţiei Şcolii Ardelene.

Avram Iancu, avocat la Tabla Regească Murăş-Oşorhei 

Cel mai activ conducător s-a dovedit a fi Avram Iancu, tânăr absolvent al Universităţii din Cluj, care, alături de alţi tineri şi de George Bariţiu, ideologul mişcării naţionale române, a organizat zece legiuni formate din intelectuali şi ţărani români, formaţiuni înarmate de guvernul imperial. Avram Iancu (1824-1872) s-a născut într-o familie de ţărani înstăriţi care dăduse şi un preot ortodox. După încheierea studiilor secundare la Liceul Piarist din Cluj, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj, iar după încheierea studiilor a deţinut funcţii în cadrul Curţii de apel a Transilvaniei (Tablă regească) de la Târgu Mureş.

Trupele române erau organizate după modelul legiunilor romane, iar rolul lor s-a dovedit important cu atât mai mult cu cât, înfrânte pe teritoriul Ungariei, armatele imperiale deşi au continuat rezistenţa în Transilvania, în cele din urmă au capitulat. Singura regiune care nu a putut fi controlată de guvernul revoluţionar maghiar a fost aceea a munţilor Apuseni apărată de Avram Iancu şi de legiunile sale.

Intervenţia militară a imperiului rus din vara anului 1849, a înfrânt în cele din urmă revoluţia maghiară şi a restabilit ordinea, dar Viena nu şi-a respectat promisiunile faţă de români. Avram Iancu a refuzat distincţiile oferite de împăratul Franz Josef, în schimb a păstrat ordinul Sf. Stanislas oferit de Rusia. Ultimele două decenii din viaţă i-au adus eroului din munţii Apuseni nefericirea unei boli psihice care l-a şi răpus.

media.log