Legende despre șnurul Mărțișorului

Tradiția Mărțișorului are origini foarte vechi și este legată de mai multe legende. Însă preferăm în acest articol să ne referim mai degrabă la semnificația mărțișorului în cultura românilor.

În principal, mărţişorul reprezintă un mesager al bucuriei, al dragostei de viaţă, un simbol norocos prin care noi, oamenii, îmbrăţişăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii. Frumoasa tradiţie a mărţişorului se păstrează si în alte ţări învecinate: în Bulgaria, Albania şi în Macedonia. Originile acestei tradiţii sunt incerte, dar primele dovezi arheologice care atestă existenţa mărţişorului datează chiar de pe vremea strămoşilor noştri daci, înainte de romanizarea ţinuturilor noastre.

Semnificaţia şnurului mărţişorului
Mărţişorul a fost conceput ca o amuletă, legată cu un şnur împletit din două fire: unul alb (simbolizând divinitatea, sănătatea, puritatea sufletească şi împlinirea) şi unul roşu (ca simbol al dragostei pentru frumuseţile eterne ale vieţii - prietenia, fidelitatea şi onoarea). În tradiţia populară, cele două culori (alb şi roşu) reprezintă şi cele două anotimpuri de bază (iarna şi vara), în timp ce primăvara şi toamna sunt considerate doar anotimpuri de trecere.

Legendele românilor despre mărţişor

Printre legendele semnificative ale românilor referitoare la obiceiurile moştenite de la strămoşii noştri, alături de “Mioriţa”, regăsim şi legenda despre “Baba Dochia”, care spune că firul mărţişorului este o funie de 365 sau 366 de zile şi care ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce-şi urca turma la munte. Ca şi ursitoarele care torc firul vieţii copilului la naştere, tot aşa Dochia torcea firul anului primăvara, la 1 martie, când se năştea acest anotimp calendaristic.

La geto-daci, Anul Nou începea la 1 martie, iar calendarul lor popular avea doar două anotimpuri: vara şi iarna, pentru că primăvara şi toamna erau considerate anotimpuri de trecere. Mărţişorul avea rolul de talisman şi era oferit de Anul Nou (la 1 martie) persoanelor apropiate, împreună cu urări de bine, de sănătate, bucurii şi dragoste. Mărţişorul lor era confecţionat dintr-o monedă găurită legată de un fir împletit care se purta la gât, până când persoana care-l purta vedea un pom înflorit. Atunci, mărţişorul se lega de ramurile acelui pom şi se credea că Noul An va fi la fel de frumos pentru cel care l-a purtat, ca şi pomul înflorit.

Legenda soarelui travestit

În legătură cu venirea primăverii, o legendă spune că soarele a coborât pe pământ travestit într-o fată foarte frumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci, întregul univers s-a întristat: păsările nu mai cântau, copiii nu mai erau veseli şi nu se mai jucau, toată lumea era mâhnită. Văzând câtă tristeţe se abătuse în jurul său fără soare, un tânăr curajos a plecat să găsească palatul răpitorului. Abia după un an voinicul a descoperit palatul zmeului, l-a chemat pe răpitor la luptă dreaptă şi a eliberat-o pe fată. La scurt timp, Soarele s-a ridicat din nou pe cer şi a luminat pământul. Atunci a venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat optimismul şi veselia. Numai voinicul zăcea în palatul zmeului, după lupta grea pe care o purtase cu acesta. Tot sângele cald i s-a scurs pe zăpadă şi tânărul a rămas fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghioceii, vestitorii primăverii. 

Legenda spune că, de atunci, lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea pentru frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar culoarea albă este simbolul dragostei pentru ghiocel, prima floare de primăvară.

media. log

Sursa: Icar Tours