Viața ca pe bandă

Experiența vieții nu este altceva decât revelarea și experiența sinelui. Și atunci, alegerile pe care le facem, experiențele pe care le atragem și pe care le avem, nu sunt altceva decât modalități prin care sinele experimentează. 

Astfel, pentru a putea ințelege, ca ființe umane, pentru ce suntem aici, cine suntem și ce avem de făcut în planul materialității și nonmaterialității, experiențele prin care trecem, dar mai ales modul în care reacționăm la ele, ne pot face să învățăm din ele sau nu, să ne înălțăm în spirit sau nu, să ne apropiem de desăvârșirea noastră sau nu.

Fiecare întâmplare ce vine în viața noastră contează, fiecare relație interumană, de prietenie sau de iubire, are o relevanță de care, de multe ori, nici nu ne dăm seama. Ele nu apar întâmplător, au un scop bine definit. Sunt încercări și lecții pe care le avem de învățat.

Toate câte ni se întâmplă, sentimentele și înțelegerile noastre, sunt bagajul cu care plecăm la sfârșitul vieții. Totul este înregistrat ca pe o bandă – banda vieții în acest plan. Doar cu aceea rămânem când tragem linie. Dacă am avea perspectiva asta, probabil cu totul altcumva am trăi și am face alte alegeri.

Ceea ce ne imaginăm că am posedat ne scapă printre degete iremediabil, rămânând doar cu cât de mult am iubit, cât de multe am înțeles, cât de frumos am trăit și ce am lăsat în urma noastră. 

Părerea mea este că acolo, pe banda sufletului, găsim și raiul și iadul, în funcție de alegerile noastre și de propria judecată. Și aici și dincolo.

Gabriela Gevelegean