Ce este sindromul impostorului și câți oameni sunt afectați

70% dintre oameni au simţit asta în decursul vieţii

Un sindrom, descoperit pentru prima data acum aproape 40 de ani, este din ce în ce mai răspândit, nu doar în lumea vedetelor, ci şi în rândul oamenilor obişnuiţi. Este vorba de „sindromul impostorului”. Studiile arată că 7 din 10 persoane au simţit pe parcursul vieţii că nu aparţin cu adevărat unei situaţii sau poziţii sociale şi le este teamă ca alte persoane să nu descopere “cine sunt cu adevărat”. 

Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, spune că „sindromul impostorului” este una dintre acele „chestii” pe care le avem cu toții dar nu știam până acum că le avem și nici nu știam că au un nume. 

Te-ai simţit vreodată un impostor? 

Pe scurt, acest sindrom se manifestă prin acel sentiment pe care îl ai atunci când simți că nu aparții unui loc sau unei situații, atunci când simți că parcă „nu meriți” sau că nu ți se cuvine ceva, teama de a nu fii „descoperit”, teama că ceilalți vor „afla”, „ce ești tu cu adevărat”, „adevărata” ta față, adaugă psihologul. 

Deși în mod tradițional a fost văzut ca o trăsătură de personalitate, sindromul impostorului a fost studiat în ultimii ani de către psihologi nu ca făcând parte din categoria tulburărilor mentale, ci, mai degrabă, ca o reacție manifestată în funcție de context, la anumiți stimuli și evenimente. Anumite persoane sunt predispuse să trăiască mai intens decât majoritatea oamenilor și să se considere, în general, a fi mai puțin capabile decât ceilalți din jurul lor. 

Eugen Popa precizează că acest termen a fost folosit pentru prima dată în 1978, de către Dr. Pauline R. Clance și Suzanne A. Imes, și făcea referire la persoane foarte competitive care nu pot internaliza realizările lor și trăiesc cu o teamă de a nu fi „descoperiți”, indiferent de cât de evidente sunt calitățile și reușitele lor. Studiile arată că 2 din 5 persoane competitive au această reacție, în timp ce aproximativ 70% din oameni se simt astfel într-un moment sau altul în viața lor. Anumite cercetări sugerează faptul că ar fi o prevalență mai mare în rândul femeilor comparativ cu bărbații. 

Ce putem face pentru a ne simți mai bine în pielea noastră atunci când ne lovește acest gând? Eugen Popa spune că în primul rând este foarte important să realizezi că nu ești singurul care trăiește această stare. Dacă ești foarte vanitos poți chiar să te compari cu oameni celebri. 

Celebrități cu sindromul impostorului

Una dintre aceste vedete care a mărturisit public că este o „impostoare”, este actriţa principală din filmul Titanic, Kate Winslet: “Uneori, când ma trezesc dimineața înainte să merg la o filmare, mă gândesc că nu pot să fac asta. Sunt o impostoare”. La rândul său celebra actriţă Michelle Pfeiffer, afirma un lucru asemănător: “Încă gândesc că oamenii vor descoperi că nu sunt prea talentată. Nu sunt cu adevărat foarte bună. Este totul o mare farsă”. Actrița și scriitoarea Tina Fey a spus: “Frumusețea acestui sindrom de impostor este că oscilezi între un egocentrism extrem și un sentiment complet de <Sunt o fraudă! Doamne, m-au prins! Sunt o fraudă!>. Așa că încerci să domini egocentrismul atunci când își face apariția și să te bucuri de el, iar apoi să aluneci în ideea de fraudă.” Și Emma Watson, Sheryl Sandberg și Sonia Sotomayor au recunoscut că se simt ca și cum urmează să fie descoperite că sunt niște fraude. Dar nici bărbații celebri nu sunt mai prejos, Tom Hanks, Chris Martin și Neil Gaiman sau Federico Felini, fiind doar câteva exemple.

Ieşind din lumea starurilor de la Hollywood, până şi dr. Chan, CEO-ul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, trăia un sentiment puternic că ar fi un impostor în această lume: “Sunt o grămadă de oameni care cred că sunt un expert. Cum cred asta despre mine toți acești oameni? Sunt mult mai conștient de toate lucrurile pe care nu le știu”. Seth Godin a scris în The Icarus Deception (Decepția lui Icarus) că și după douăzeci de best-seller-uri el tot se simte ca o fraudă tot timpul.

Cum şi de ce apare acest sindrom şi cum putem scăpa de el?

Sentimentul este adesea resimţit de persoanele publice, deoarece ele au parte de cea mai multă atenţie din partea oamenilor, iar aceasta le declanşează o emoţie puternică care, la un moment dat, se va transforma în nesiguranţă şi teama ca altcineva să nu afle de această slăbiciune.

În opinia specialistului, sindromul impostorului are la bază un profund sentiment de lipsă de încredere de sine, în valoarea personală şi o stimă de sine scăzută. Coroborat cu o viaţă stresantă, aceste sentimente se acutizează, iar persoana care suferă de acest sindrom va avea senzaţia că nimic din tot ceea ce a realizat până acum, şi pentru care a primit aprecieri din partea societăţii, nu este important. 

Eugen Popa

“Chiar dacă avem impresia că doar vedetele sunt prinse în acest cerc vicios, de a se considera, la un moment dat, impostori, sindromul este la fel de bine răspândit şi în rândul oamenilor care nu se pot bucura de notorietate. Procentul este relativ mare, aproximativ 70% dintre oameni vor simţi acest lucru în decursul vieţii, iar cauzele sunt diverse: de la stres, la un şir de acţiuni nereuşite etc. Totuşi, există câteva tehnici foarte eficiente, pe care le cercetăm şi le aplicăm de foarte mult timp pentru a elimina emoţia, primordială şi profundă, care provoacă această reacţie în lanţ. Pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 15 ani, există o tehnică numită Procesul SleepTalk, în timp ce adulţii pot învăţa să folosească o gamă foarte largă de tehnici şi modalităţi terapeutice şi de dezvoltare personală. Printre acestea putem enumera Tehnica Resurselor Interioare, Autohipnoza sau Terapia Subliminală”, explică Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. Mai multe detalii găsiţi pe http://www.eugencpopa.ro/articole/blog/suferi-de-sindromul-impostorului

---

Iată și un clip publicat pe canalul de youtube The School of Life, care oferă o perspectivă asupra fenomenului de sabotare de sine, care determină o persoană să se simtă ca un impostor.

P.C.