Cum ne putem elibera de dependenţe?


De multe ori, comportamentele umane deficitare sunt în sine un mecanism care ne apără de unele suferinţe de moment. Dar dacă acest mecanism continuă să existe şi dincolo de scopul său punctual, atunci se declanşează, prin comportamente repetitive, dependenţe extrem de dăunătoare.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, dependenţele apar pentru că unele persoane resimt un gol interior, precum stima de sine scăzută sau lipsa iubirii din partea persoanelor apropiate, carenţă pe care încearcă să o împlinească prin mijloace exterioare. “Persoana în cauză, după lungi perioade de cugetări interioare, va ajunge să creadă că nimic din ceea ce îi oferă corpul, propriul sine, viaţa lui, nu reuşesc să îi satisfacă nevoile, dorinţele şi aşteptările. Va monitoriza alternativele şi, într-un moment de slăbiciune, probabil şi din cauza lipsei unui suport psihologic din partea familiei, va decide că doar mijloacele exterioare îl pot ajuta. Acela este punctul critic în care multe persoane pot genera dependenţe de ordin psihologic şi fizic, ambele tipuri fiind la fel de periculoase. Dacă dependenţa psihică se referă la dorinţa compulsivă de a consuma anumite substanţe sau de a repeta anumite comportamente pentru a obţine starea de bine, dependenţa fizică se referă la apariţia unor simptome specifice, în momentul în care organismul simte lipsa substanţei sau a comportamentului adictiv, cum se întâmplă în timpul sevrajului, de pildă”, afirmă Laura Maria Cojocaru.

Specialistul consideră că, în funcţie de factorul declanşator, se poate anticipa şi tipul de adicţie sau dependenţă care poate fi generat. Astfel: 
- atunci când resimţim lipsa de iubire, poate apărea dependenţa de mâncare; 
- în momentul în care ni se resping unele dorinţe sau le autorespingem, există şanse mari ca să devenim dependenţi de dulciuri;
- prin reprimarea emoţiilor poate apărea dependenţa de fumat;
- lipsa de acceptare, de apreciere şi de încredere în sine, sunt factori favorizanţi pentru dependenţa de jocuri de noroc;
- atunci când nu ne găsim locul în societate, în propria viaţă, şi încercăm să fugim de realitate în căutarea unei lumi mai bune, se consolidează un fundament favorizant pentru apariţia dependenţei de droguri sau de alcool. 

Pentru a ieşi din capcana minţii noastre, care ne tot bombardează cu mesaje negative - că nu suntem iubiţi şi avem nevoie de stimuli externi pentru a fi fericiţi - trebuie să parcurgem câteva etape foarte importante. Prima este conștientizarea și acceptarea faptului că există o situație deficitară, respectiv instalarea unei dependențe. Următoarele etape sunt căutarea unui ajutor specializat şi urmarea paşilor terapeutici necesari pentru schimbarea comportamentului compulsiv.

La ora actuală, susține psihologul, una dintre cele mai eficiente metode prin care poate fi combătută dependenţa este „recadrarea” („reframing”), metodă ce face parte din Programarea Neuro-Lingvistică (NLP). “Prin această unealtă, o situație sau un comportament, privite din altă perspectivă, poate aduce o interpretare diferită, respectiv o emoție diferită. De exemplu, un simplu gând, precum <dacă spun celorlalţi că mi-e teamă de un lucru, vor crede că sunt o persoană slabă>, este unul foarte dăunător, care va conduce inevitabil la un drum greşit. Prin metoda „recadrării”, persoana în cauză va conştientiza că nu are de ce să se teamă, iar acel gând negativ va fi transformat într-unul constructiv, de genul: <dacă spun celorlalți că mi-e teamă de un lucru, vor fi bucuroși să interacționeze cu o persoană sinceră, se vor simți relaxați și înțeleși (pentru că au și ei fricile lor) și vor fi mai deschiși să comunice și poate chiar să găsim împreună soluții pentru starea de bine!>”, concluzionează psihologul Laura Maria Cojocaru.

P.C.

Comentarii