Floriile, între credință, tradiție și mitologie

Creștinii prăznuiesc in această duminică sărbătoarea Floriilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim. Floriile sau Duminica Floriilor marchează ultima duminică dinaintea Paștelui. 

Evenimentul biblic

Sărbătoarea evocă intrarea triumfală a Mântuitorului în Ierusalim, în zilele dinaintea patimilor, când Iisus a fost întâmpinat și aclamat de o mulțime de credincioși cu ramuri de măslin și de finic în mâini. Conform Vechiului Testament, Iisus iși pregătește singur această apariție, astfel încât să fie recunoscut drept Mesia. Călare pe un asin, El a intrat pentru ultima oară in Ierusalim, știind prea bine ce avea să urmeze peste câteva zile, când avea să fie răstignit pe cruce. 

Evangheliștii amintesc că, în mijlocul acelei atmosfere pline de însuflețire, Mântuitorul trăiește o clipă zbucium interior la gândul încercărilor ce-l așteptau. Deși în acel moment toți îl întâmpinau cu urale de bucurie, El știa că inima lor era tot închisă, pentru că nu ințeleseseră sensul acțiunilor sale, menite să-i împace pe oameni cu Dumnezeu.

Ce spun tradițiile?

În România, Floriile îmbină semnificația evenimentului biblic cu tradiții populare care își trag rădăcinile din antichitatea traco-pontică.

Tradiţia spune că, înainte de Florii, se duc la biserică multe ramuri înmugurite de salcie, pentru a fi sfinţite. Salcia simbolizează primăvara, înnoirea, renașterea naturii, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim. În această zi se plantează răsadurile, iar pe ogoare şi în grădini, se îngroapă mugurii salciei sfințite sub prima brazdă. Se spune că belşugul nu-i va ocoli pe cei care vor face asta.

Totodată, ramuri de salcie sfințită se pun la tocurile ușilor și ferestrelor, la streașină, la intrarea în grajd, la icoane, ori chiar pe morminte. Se crede că, după sfințire, salcia aduce liniște și prosperitate în cămine.

Apicultorii bucovineni iși "binecuvântează" stupii cu ramuri de salcie. În alte zone, se crede că salcia are rolul de a împrăștia norii de grindină sau de a tămădui bolile, precum durerile de spate.

De asemenea, de Florii este dezlegare la pește pentru credincioșii care au respectat postul. Populația din Dobrogea și din bazinul inferior al Dunării face scrumbie la grătar (la Galați se organizează în fiecare an Sărbătoarea Scrumbiei). Unii oameni cred că tot ce este gătit din peşte în această zi va avea putere vindecătoare, iar bolnavii care-l vor mânca se vor lecui mai repede. 

Femeile mai gătesc în această zi plăcinte, pe care le dau de pomană săracilor, la fel ca mama lui Lazăr, din vremea lui Iisus. Este o zi în care se dă de pomană mâncare, în general. 

Totodată, credința populară spune că, așa cum va fi vremea de Florii, la fel va fi și de Paște. Anul acesta, credincioșii ortodocși și cei catolici sărbătoresc Floriile și Paștele la aceleași date. 

La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. De Florii, arabii creștini aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca apropiaţii să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi. 

Zeița Flora, la romani

Ce spune mitologia?

Se crede că denumirea Floriilor a fost împrumutată de la o sărbătoare mai veche, dinaintea creștinismului, ce avea în prim plan o zeiță, Flora, mult prețuită de romani. Mitologia spune că Flora, zeița  florilor și a vegetației, începea să își facă simțită prezența în această perioadă a anului. Ea proteja grădinile, în special plantele folosite în alimentație, dar și livezile și câmpiile, zeița fiind una dintre divinitățile străvechi care vegheau asupra dezvoltării lumii vegetale, fiind protectoarea tuturor lucrurilor „care creșteau”. Romanii i-au dedicat sărbătoarea care îi poartă numele - Floralia, ce se desfășura în fiecare an între 28 aprilie- 3 mai. Sabinele îi dedicaseră Florei întreaga lună aprilie.

Mitologia greacă o omagia pe Chloris, corespondenta zeiței Flora (Floria) din mitologia romană, pe care toscanii o cunoșteau sub numele de Flusia.

Floriile, sărbătorite ca onomastică 

Floriile sunt sărbătorite și ca zi onomastică a tuturor celor care poartă nume de floare. Din punct de vedere statistic, peste 1,5 milioane de români îşi serbează onomastica în această zi. Cei mai mulţi, respectiv 334.734 de persoane, poartă numele de Florin, alţi 147.328 cel de Viorel, iar 54.759 numele de Florian.  29.777 din români poartă numele Florea, 25.181 răspund la numele Florentin şi alţi 13.925 la Florinel.

Din totalul fetelor și femeilor cu nume de flori, 146.268 se numesc Viorica, 128.844 – Florentina, 92.668 - Florica, 87.202 - Floarea, iar 79.753 - Florina. În Duminica Floriilor vor fi sărbătorite şi persoane cu nume de flori mai rar întâlnite, precum Garofița, Iris, Anemona, Micșunica, Romanița, Narcisa, Sînziana, Panseluța sau Crizantema.

Ceva mai rar întâlnite, dar derivate din nume de flori sunt: Codrin, Codrina, Codruț, Codruța, Crăița, Crenguța, Dalia, Delia, Florența, Iasmina, Laur, Laura, Laurian, Mălina, Roza, Rozalia, Eugenia, Veronica, Bujor, Mărgărit.

G.G.