Frica de eșec. Cum să percepem diferenţa dintre nevoile reale şi cele fictive

Frica de eşec este adânc ascunsă în ADN-ul nostru 

Una dintre cele mai obișnuite temeri ale oamenilor este frica de eșec, parte integrantă chiar din structura ADN-ului nostru, pentru că își are originile în frica colectivă de a eșua în supraviețuirea ca specie.

Mai mult decât atât, strămoșii nostri au descoperit că, dacă rămâneau împreună și funcționau în grupuri în care indivizii și familiile aveau responsabilități și deprinderi diferite, își puteau crește șansele de supraviețuire. “În vremuri străvechi, preistorice, dacă un individ era alungat din grup risca aproape sigur moartea. De aceea, frica de eșec presupune de fapt frica de a nu fi acceptat din punct de vedere social și/sau personal într-un grup, comunitate, cuplu, familie. Iar în spatele fricii de neacceptare stă instinctul de supraviețuire”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

Din cauza fricii de eșec avem tendința să confundăm necesitatea cu dorința 

În opinia psihologului, dacă vom înţelege că supravieţuirea, în stadiul actual de evoluţie, este un aspect de cele mai multe ori relativ uşor de atins,  atunci ne va fi mai uşor să percepem diferenţa între nevoie şi dorinţă sau între nevoile reale şi cele fictive.

“Ca să putem supravieţui, avem nevoie de apă, aer, ceva mâncare și un adăpost, iar restul lucrurilor pe care le căutăm sunt doar trepte calitative sau cantitative. Asta înseamnă să facem diferența între necesitate și dorință. De exemplu, putem trăi cu un minim de hrană care să ne asigure aportul necesar de nutrienți (necesitatea) dar mai vrem și pizza, paste, prăjituri și alte preparate sofisticate (dorința de a mări plăcerea). Putem trăi într-un loc în care să avem suficientă protecție termică și fizică (animale, infractori etc.), dar ne face plăcere o casă cu o anumită marime, un anumit mobilier, culori, echipamente, o vilă, un hotel de 5 stele și alte variante. Din cauza fricii de eșec, respectiv de moarte, avem tendința să confundăm necesitatea cu dorința și să acumulăm cât mai multe rezerve materiale pentru a liniști emoționalul. Dar este o capcană, pentru că nevoia emoțională va crește și mai mult, întrucât noi credem că obținerea acestor rezerve materiale depinde de ceilalți - dacă suntem apreciați, integrați și considerați "corespunzători", vom avea bani, resurse, ajutor și tot necesarul pentru supraviețuire. Iar a depinde de ceilalți înseamnă să stăm de veghe în permanență pentru a-i mulțumi și a respecta regulile lor (care sunt mereu schimbate, pentru că așa este omul), spre a fi acceptați, uneori cu orice preț”, explică psihologul.

Principalele efecte ale fricii de eșec

Frica de eşec poate conduce, în plan emoţional, la depresie, pierderea motivaţiei, evitarea asumării riscurilor, dependenţa de succes şi perfecţionism, furie și resentimente față de oameni, faţă de sine și divinitate sau faţă de viață. De cealaltă parte, la nivelul fiziologic, frica de eşec va duce la scăderea sistemului imunitar, pentru că ne-am concentrat toate energiile în acea direcţie, iar funcţiile imunitare de bază vor fi neglijate.

“Dusă la extrem, străduința de a aparține, de a corespunde, de a fi acceptați, se poate transforma într-o capcană atunci când ne dorim cu orice preț să fim percepuți într-un anume fel, să facem într-un anumit fel lucrurile, să părem că suntem în conformitate cu cerințele și regulile unui grup care credem noi că ne poate asigura "supraviețuirea" și uităm astfel să fim noi înșine! Și asta aduce o mare suferință interioară pentru că, a renunța să fim noi înșine înseamnă a ne încălca propriile principii de viață și propriile valori, a neglija esența noastră și talentele personale; cu alte cuvinte a neglija propria vocație și propriul drum în viață. Tot încercând să corespundem și să mulțumim pe oricine altcineva decât pe noi, vom "uita" cine suntem NOI cu adevărat și vom neglija să facem exact ceea ce putem NOI face cel mai bine”, susține Laura Maria Cojocaru.

Cum să ieșim din această capcană?...

În consecință, specialistul ne sfătuieşte ca, din când în când, să ne desprindem de grupuri şi mai ales de regulile lor şi să începem să petrecem puţin timp şi cu noi înşine. “Dă-ți voie să analizezi care sunt principiile și valorile tale interne esențiale și care grup personal, social, profesional îți asigură împlinirea lor. Uneori vei constata că e cazul să-ți faci propriul grup, ceea ce te va împlini și îi va împlini și pe cei din jurul tău, care astfel se vor molipsi de fericirea ta”, conchide psihologul.

---

Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Asociației ”Generația Iubire” şi al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este psihoterapeut şi trainer în programare neouro-lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare şi psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu şi familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică și terapii florale Bach. 

P.C.